Sa nu spuneti ca ,,iar ai fost in concediu..."! E singurul concediu pe anul asta!!! Restul au fost cate 3 zile, adica 2 week-end-uri prelungite la Viena si in Germania. Si alte 2 weekenduri ne-prelungite in Delta. Asta ca sa fie clar de la inceput! Anul asta m-au obligat cei de la banca sa imi iau musai 10 zile consecutive de concediu si pana la urma a fost foarte bine ca am simtit din plin vacanta.
Ideea de a merge in Italia-Austria mi-a venit in februarie cand au aprut niste bilete foarte ieftine pe destinatia Milano. Ce sa faci la Milano? Milano e un oras in care nu prea ai ce face, in orice caz, nu e un oras turistic. Dar nici sa nu iau biletele alea ieftine nu imi venea :) Si asa s-a nascut acest traseu.
Ca si concluzie pot sa va spun ca a fost mai mult decat speram sau asteptam.
Am aterizat la Milano si am stat 2 nopti acolo. Am fost un pic deceptionati: hotelul era departe de centru (mai departe decat era descris pe site), orasul nu prea interesant, am mancat bun dar foarte scump, piscina hotelului avea o apa rece de nu te puteai atinge de ea. Am mers la un parc acvatic. Acolo apa la fel de rece. Deja ne gandeam cat de urat e in Italia si apoape ca regretam alegerea facuta pentru la ski-ul din 2011 :)
In a treia zi insa am plecat catre Austria. Drumul ales e un fel de Transfagarasan, un drum prin munti, care iarna e inchis si care pleaca de langa Verona si ajunge pe valea Otz (unde se afla si Solden - prietenii isi amitesc... ski, apreski, saniuta, olario, etc). De langa Verona drumul merge pe malul lacului Garda. E o splendoare! Lacul e albastru, muntii minunati, statiuni pe malul lacului cu hoteluri vechi si scumpe, vapoare si lux. Am fost impresionati. Nici n-am simtit cele cateva sute de km. Apoi am ajuns si mai aproape de munte. Deja pe indicatoare scria mai intai in germana si mai apoi in italiana, desi nu iesisem din Italia. Casute tiroleze cu flori la geam, un drum impecabil si am ajuns in farf.
Nimic spectaculos, acelasi gen de vegetatie si relief ca la Balea. Ba as spune ca la Balea mai e si lacul ceea ce face ca locul sa fie si mai frumos. INSA! Aici erau oameni cu biciclete, cu motoare, cu masini, fara galagie si foarte curat. Cativa erau in cabana si consumau ceva de la bar. La Balea cand am fost ultima data era o tiganie ingrozitoare, gratare, manele, gunoi cat cuprinde si o aglomeratie... Ca de, e gratis sa mergi pe Transfagarasan. Pe Timmelsjoch nu e gratis! Costa 14 EUR de masina si iti da si o carticica cu istoria locului.
Am ajuns mai apoi in Otztal. Austria e alta tara vara! Frumoasa, dar alta. Noi o vazusem doar cu zapada. Acum era totul verde, curat si muuult mai liniste prin statiuni. Am strabatut toata valea si am intrat pe valea urmatoare, Pitztal, pentru ca aveam cazare la o pensiune, aflata undeva mai sus pe munte. In descrierea primita in limba germana zicea ca ultimii 4 km sunt pe drum forstier si noi am zambit, gandindu-ne ca austriecii astia nu stiu ce e aia drum forestier si ca probabil e un drum normal, un pic mai ingust sau cu asfaltul sarit pe ici pe colo. Si dupa ce am luat de la un hotel o harta, am inceput sa urcam. Ne zisese doamna de la hotel, intr-o engleza aproximativa, ca trebuie sa o luam spre zona de ski, dar n-am inteles exact ce vroia de la noi. Si am urcat, si am urcat si am ajuns la Hotel Panorama (un hotel cu panorama, desigur, aflat sus de tot pe munte) si am urcat in continuare. Si au inceput si kilometrii de drum forstier, care era CHIAR drum forestier. Si am mai urcat. Si exact cand ne gandeam ca unde naiba mai urcam, dupa o curba, a aparut cabana. Foarte frumos! Era de fapt un ,,mittel station" la care ne oprim noi iarna pe partie ca sa mancam. Cazarea a fost foarte buna. Mult peste cazarea la cabane de la noi din tara. Era aproape ca la un hotel de 2 stele si jumatete. Si a fost asa de bine! Un peisaj fantastic, liniste, am facut cateva trasee pe munte, a fost exact ce imi doream de ziua mea, care s-a intamplat sa fie chiar cand eram acolo.
Dupa trei zile de stat la 1900 m altitudine, am plecat sa vedem Szalzburg-ul si apoi ne-am cazat in Bad Gastein, o statiune veche de ski, care are si ape termale, in care am stat bine, am facut excursii pe munte, ne-am balacit in apa cald si am belferit-o. Plecarea din Austria, din Bad Gastein am facut-o intr-un mod inedit si anume ... cu masina pe tren. Exista la capatul vaii Gastein un tunel care face o scurtatura prin munte de 100 km catre Villach (localitate in S Austriei in care se poate ajunge si pe autostrada). E foarte interesant cum iti urci masina pe tren ca pe bac, tu te urci la vagonul de pasageri, mergi 10 minute si cand esti in cealalta parte a muntelui te dai jos si iti iei masina si pleci mai departe. Foarte inedita aceasta scurta calatorie!
Pe partea cealalta a muntelui te asteapta autostrada si la 150 km mai incolo intri in Italia, aproape de Trieste si de Venetia. Ne-am cazat langa Venetia si 3 zile le-am petrecut, dimineata la plaja lanaga Venetia, dupa-amiaza la vizitat Venetia. Ce sa va spun? Venetia este cu totul deosebita, nu se poate compara cu nimic. E frumoasa si merita vazuta, orice ar fi. Mie mi-a placut mult de tot si as vrea sa mai merg o data. Ce nu ne-a placut a fost faptul ca era extrem de aglomerat. Erau mii de turisti si de italieni, aproape ca te calcai in picioare. Iar in ,,vaporetto" (mijlocul de transport in comun) era ca in autobuzul 368 in zilele aglomerate.
Oricum revenirea in Italia a fost buna, mult mai placuta decat primele 2 zile si am avut parte de surprize foarte placute. In primul rand Venetia, o minune de oras. V-am zis, voi reveni acolo! Apoi cazarea langa Verona, intr-o zona viticola, ceva neaflat in drumul turistilor.
De la Venetia am plecat inapoi la Milano de unde urma sa luam avionul. Ne-a mai oprit pe drum 2 nopti langa Verona, unde intentionam sa avem 2 nopti simple, singurul nostru scop fiind acela de a merge intr-una dintre zile la Gardaland, un mare parc de distractii, iar in alta la Verona.
Aici am crezut ca am ajuns in rai. Serios! Suna pompos dar era ceva ce mi-a schimat parerea despre Italia si mi-a lasat un gust foarte placut legat de aceasta tara. Pentru ca, desi totul fusese ok, doar acest loc m-a facut praf! E vorba de fapt de o pensiune agro-turistica. Ei au insa un alt inteles al acestui termen :). Era de fapt o pensiune luxoasa, cu super conditii, inconjurata de dealuri cu vii si kiwi (pentru cei care nu stiu, kiwi creste exact cum ciorchinii de struguri, intr-o planta gen vita de vie - de fapt in prima zi asta am crezut ca e). Am stat foarte bine si ne-am bucurat pe deplin de linistea zonei, de vinul vecinilor si luxul pensiunii agro-turistice. La recomandarea patroanei am mancat in cele doua seri intr-un mic sat medieval, aflat foarte aproape, un loc despre care sigur nu scrie in nici un ghid turistic, plin de farmec si surprize placute - Borghetto, se numeste. Gardaland nici nu mai conteaza. Verona, care e un oras splendid, aproape a palit in fata a ceea ce am gasit in acest colt de rai. M-am intors de la Casa Pierina si cu o reteta, pe care o voi incerca curand. Am uitat sa va spun ca stapana casei era o doamna deosebit de amabila, genul de persoana draguta si care te ajuta realmente. O gazda perfecta!
Astea sunt numai doua exemplare. Am facut mai multe, unele ca sa le vindem la Targul de Craciun care va avea loc la scoala lui Petru, iar pe altele sa le dam cadou prietenilor. Pentru ca anul acesta vom avea cadouri personalizate. Mai putin valoroase ca bani (ca doar e criza) dar foarte valoroase ca sentimente (pentru ca sunt lucrate cu suflet mult).
- 8 ardei iuti necuratati de samburi
In final ar trebui sa fie precum dulceata bunicii, destul de tare, un pic caramelizata. Cand incepe sa se ingroase, trebuie mestecat din cand in cand in ea, ca sa nu se prinda.
Daca le puneti capace rosii si un fir de vasc, sunt numai bune de oferit cadou. Fac poze dupa ce le ambalez! .... Pozele promise....
Intr-un vas cu apa si sare punem pastele la fiert. Cand sunt gata (de obicei scrie pe pachet) le luam de pe foc si le strecuram, si aici vine partea pe care nu o stiam: pastram un pic din zeama in care au fiert pastele. Se pare ca intotdeauna trebuie procedat asa. Daca pui cateva linguri de zeama in sosul de paste, sosul va deveni cremos si niciodata cleios. Interesant, nu? Incercati!